Pierdere în greutate respirație stinsă. Alegerea sistemului de alimentare optim

Independența în satisfacerea nevoii de a respira Este determinată de menţinerea integrităţii căilor respiratorii şi a muşchilor pierdere în greutate respirație stinsă și de funcţionarea lor eficientă.

Etapele respirației sunt: a Ventilaţia — reprezintă pătrunderea aerului încărcat cu oxigen în plămâni şi eliminarea aerului încărcat cu dioxid de carbon. Ventilaţia are doi timpi: inspiraţia şi expiraţia.

Este influenţată de: — concentraţia oxigenului în aerul respirat; — maturitatea centrului respirator bulbar; — expansiunea cutiei toracice; — funcţionarea normală a centrilor care reglează respiraţia. Este influenţată de: — diferenţa de presiune a O2 în aerul alveolar si concentraţia O2 din sânge; — starea peretelui alveolar; — mărimea suprafeţei alveolare c Etapa circulatorie — constă în conducerea O2 prin vasele arteriale la ţesuturi şi a CO2 adus de la ţesuturi, prin vasele venoase, la plămân, pentru a se elimina.

Este influenţată de: — cantitatea de hemoglobina din sânge; — debitul cardiac; — numărul de hematii; — permeabilitatea reţelei periferice arteriale d Etapa tisulară — reprezintă schimbul de gaze dintre sânge şi ţesuturi, cu ajutorul unui sistem enzimatic complex.

Factori care influenţează satisfacerea nevoii de a respira Factori biologici — vârsta — la copii, numărul de respiraţii pe minut este mai mare; — sexul — la femei se înregistrează valori ale frecvenţei respiratorii la limita maximă a normalului, la bărbaţi la limita minimă; — statura — la persoanele mai scunde, numărul de respiraţii pe minut este mai mare decât la persoanele înalte; — somnul — în timpul somnului, frecvenţa respiraţiilor este mai scăzută decât în timpul stării de veghe; — postura — poziţia corectă a toracelui permite expansiunea plămânului maradona pierderea în greutate timpul respiraţiei.

Individul sănătos poate respira în ortostatism, şezând, culcat.

Manifestări de independenţă ale nevoii de a respira Eupnee — respiratie normala — supla, ampla, regulata, pe nas, automata, silentioasa, fara efort fara control constient. Din acest punct de vedere respiraţia poate fi profundă sau superficială; Ritmul — reprezintă pauzele egale dintre respiraţii, deci, respiraţia este ritmică; Simetria mişcărilor respiratorii — ambele hemitorace prezintă aceeaşi mişcare de ridicare şi coborâre în timpul inspiraţiei şi expiraţiei; Tipul de respiraţie Sunt trei tipuri de respiraţie: — costal superior, întâlnit la femeie, prin ridicarea părţii superioare a cutiei toracice, datorită măririi diametrului anteroposterior în timpul inspiraţiei; — costal inferior, întâlnit la bărbat, prin mărirea diametrului lateral al cutiei toracice; — abdominal, întâlnit la copii şi vârstnici, prin mărirea diametrului vertical al cutiei toracice; Expectoratia — mucoasa respiratorie este umedă, secreţii reduse, transparente, dense; Tusea — reprezintă o expiraţie forţată, prin care se elimină secreţiile din căile respiratorii; este un fenomen de protecţie al organismului.

Educatia pacientului Respiraţia este funcţia vitală cea mai importantă. A respira în mod conştient înseamnă, a respira încet, adânc.

In general oamenii nu ştiu să respire corect rezultând un deficit de oxigen cu numeroase consecinţe.