Pierderea în greutate frații assansi

Dan PRODAN Tn prezenta contribuţie îmi propun să analizez cauzele, caracterul, motivaţiile, evoluţia şi finalităţile preocupărilor şi studiilor de turcologie din România, în perioadacu privire specială la activitatea didactico-ştiinţifică a turcologului german Franz Babinger în ţara noastrăşi să formulez concluziile ce se impun.

Tnsă trei precizări trebuiesc făcute de la început. Tn primul rând, o astfel de abordare nu poate fi concepută şi realizată fără analiza aceleiaşi categorii de preocupări istorice din perioada anterioară,adică de la cucerirea cu arma în mână şi recunoaşterea oficială europeană a independenţei de stat a României până la realizarea Marii Uniri.

Am considerat deci necesar să subliniez existenţa în România, în perioadaşi a preocupărilor de arabistică, iranistică, ebraistică, sinologie, mongolistică etc. Pentru a preciza locul şi rolul turcologiei în orientalistica românească în intervalul temporal anterior amintit, a ilustra conexiunile ştiinţifice-de cercetare şi didactice-formative dintre orientalistică şi turcologie, a argumenta atenţia deosebită pe care am acordat-o ultimei dintre ele, am introdus şi am folosit binomul relaţional orientalistică-turcologie.

Pe de altă parte, vor permite conturarea şi fixarea unui termen istoriografic universal de comparaţie în legătură cu originea, caracterul, obiectivele, motivaţiile, evoluţia, finalităţile etc.

După moartea șampaniei Tibo, campania sa îndreptat pe Marcgraf Boniface Monferrat. Crusaderii s-au adunat pe insula Lido lângă Veneția. Veneți a se vedea articolul Dooz Enriko Dandolo în loc de Egipt a aterizat cruciații din Constantinopol. Constantinopolul a căzut.

Permanenta raportare a istoriografiei orientalistico-tureologice româneşti la cea universală permite atât sublinierea influenţelor reciproce dintre cele două entităţi, cât şi, precizarea locului şi rolului primeia în evoluţia celei de-a doua.

Termenul orientalisticli a fost inclus oficial în Dicţionarul Academiei franceze, în ediţia.

1. Я старалась как могла, но ничем не сумела помочь ему, - печальным тоном продолжала Наи.

Accepţiunea geografica-istorică dată termenilor sinonimi orientalistică studii orientale sau orientalism a evoluat în ultimele patru secole, în funcţie de: nivelul dezvoltării istoriei ca ştiinţă, de statul unde apăreau şi se dezvoltau preocupările de cercetare a. Conotaţiile şi semnificaţiile academice didactice şi ştiinţificeliterara mentala-filosofice şi politico-militaro-"colonialiste" din secolele XVII-XVI I I se vor amplifica, diversifica şi individualiza în veacul următo.

Cross Drumeții 4 Rezultatul campaniei. Obiective oficiale și reale. Baza propriului său stat

Tn seccilul al XX-lea, în special după Primul război mondial, semnificaţiile termenului orientalistică studii orientale au suferit importante redimensionări, anumite aspecte devenind inadecvate iar unele conotaţii fiind amendate de trecerea timpului. Această redefinire a identităţii orientalisticii a fost impusă de: dezvoltarea continuă şi afirmarea plenară a pierderea în greutate frații assansi orientalisticii studiilor orientale ca discipline de sine stătătoare, dar deschise interdisciplinarităvi; profundele transformări politico-militaro-colonialiste pe plan mondial mai ales pierderea în greutate frații assansi 1 ; reorganizarea şi redimensionarea activităţii ştiinţifico-didactice de studiere a "Orientului", de prezentare şi reprezentare a acestui spaţiu geografica-istoric în mediul academic şi livresc, sau de popularizare în mass-media, în cadrul mentalului colectiv etc.

Said5, să afirme că în anii orientalismul studiile orientale trăversa u o perioadă de 1 Yves Thoraval, Orientalisticl, in Dicţionar de civilizaţie musulmani, traducere, adaptare şi completlri de Nadia Anghelescu, Ed ura Univers Enciclopedic, Bucureşti,pag. Said, OrientaHsm.

Adrien Malsonneuve, Paris,passim. Diogene", pierderea în greutate frații assansi. Galllmard, Paris, pp ' Andn! Sald, op. Discuţiile şi analizele generate de acest "bilanţ provizoriu" s-âi:j amplificat, găzduite în paginile unor volume de sine stătătoare6 sau ale unor prestigi 7 oase periodice de orientalisticii. Orientalistul italian Michelangello Guidi a definit orientalistica în anii '40 ai se colului al XX-lea, ca fiind un complex de cercetări şi studii, bazate pe folosirea direc tă, nemijlocită, a izvoarelor istorice locale, indigene din "Orient", referitoare la limba, literatura, istoria, cultura, civilizaţia, religia etc.

Evident, pe o arie geografică atât de întinsă au trăit, de-a lungul ultimelor milenii, numeroase populaţii şi popoare şi aceste realităţi şi evoluţii etnice concrete au impus, în secolele XIX-XX, compartimentări şi specializări în cadrul orientalisticii: egiptologia, ebraistica, berberistica, hamitologia, arabistica islamisticaturcologia despre populaţiile şi popoarele turcicesemitistica, caucazologia, iranistica, indianistica indologiamongolistica, sinologia, iamatologia 1 0 O astfel de clasificare este însă relativă şi incompletă, caracteristici determinate de însăşi evoluţia orientalisticii ca disciplină istorică.

Conotaţia şi, mai ales, dimensiunea "geografică" a termenului "Orient" au variat de-a lungul ultimelor trei-patru secole. Aria geografică s-a extins direct E. Said, op.

• / - PDF Téléchargement Gratuit
• Спасибо за .

Vatin ed. Maisonneuve et Larousse, Paris, 'Aziz ai-azmeh, The arliculation of oriantallsm. Oriantalistes reconduits, In. XXVII, nr. Lewis, E. Le es, M. Case eds. Mutuals perceptions, East and West, in. Lee, [Mohammed] Arlcoun and authanticlty pp ; Mohammed Arkoun, Islam, pens6e islamique, lslamlsm pp ; Hassan Hanafl, De l'oriantallsme {J l'occidentalisme pp ; Paul Vieille, L'oriantalisme est-h theoretiquement speciffque?

Guidl, Oriantalismo, In E. Limita vestică a "Orientului" in Europa Centrală a fost împinsă pierderea în greutate frații assansi estul continentului pe măsură ce zonele din centrul acestuia erau "europenizate", adică "occidentalizata". Haşdeu, a precizat, având asentimentul tacit al orientaliştilor europeni participanţi la această reuniune ştiinţifică internaţională: " Astfel, între Viena şi Bucureşti mai precis cursul Dunării inferioare exista o zonă.

Din această zonă în curs de "europenizare", de "occidentalizare", făcea parte şi tânărul regat al României. Peste trei decenii, poziţia geografică "orientalistică" a Europei central-sudice de astăzi a rămas, în general, aceeaşi.

La începutul secolului al XX-lea, tânărul orientalist sui-generis român Nicolae Iorga a lansat. Regiunile de la sudul Dunării inferioare aparţineau încă, geografic şi istoric, "Orientului", şi vor pierderea în greutate frații assansi trece câteva decenii până când limita vestică a spaţiului oriental va fi "axa oblică" Marea Neagră-Bosfor-Dardanele-Marea Egee.

Orientaliştii sovietici N. Konrad1 4 şi I. Braghinski 1 5 au definit orientalistica în termeni aproximativ identici: disciplina istorică ce studiază, în mod complex, istoria, economia, limba, literatura, etnografia, arta, religia, filosofia, monumentele culturii materiale şi spirituale ale Orientului.

Acest spaţiu geografica-istoric cuprindea ţările din Asia şi din Africa de Nord. Această clasificare este totuşi relativă şi incompletă, noi "ramuri regionale" Tmbogăţind, începând cu secolul al XX-lea, instrumentarul ştiinţifico-didactic ar orientalisticii şi extinzând sfera geografico-istorică de manifestare a acesteia.

Edward W. Prima accepţiune pe re o incumbă acest termen este O t't! Constantinescu, Institutul sud-european, In. Boabe de grau, 11, nrBucureşti, pp. Mureş, pag. A doua perloadl a studiilor sud-est europene Tn Romania, in. III, Moskva, 1col "I. A doua accepţiune a termenului "orientalism", pe care a anâlizat-o E.

Said, este maniera, modalitatea sau sistemul de gândire, apreciere, şi reprezentare bazat ă pe distincţia ontologică, gnoseologică-epistemologică şi axiologică făcută intre "Orienr şi "Occident".

Pornind de la această disjuncţie teoretico-filosofică, un mare număr de intelectuali poeţi, scriitori, filosofi, teoreticieni politici, economişti, guvernatori imperiali sau regali etc. Interacţiunea şi intercomplementalitatea intre conotaţiile academică, ştiinţifico didactică şi cea literare-filosofică ale termenului Orient au fost şi sunt încă constante ale orientalisticii studiilor orientale. Din a doua jumătate a secolului al XVII I-lea se poate identifica o considerabilă i permanentă, sugerată sau poate chiar impusă de autorităţile statale, "pendulare" fi literaţilor şi gânditorilor europeni intre cele două forme de manifestare a "orientahsmului"1 9.

A treia semnificaţie a termenului "orientalism" este mult mai istoric şi materialist definită decât celelalte două, amintite anterior. Din a doua jumătate a secolului pierderea de grăsime dailyom XVI I I-lea, "orientalismul" poate fi analizat, interpretat şi caracterizat ca o "instituţie corporativă" ce se ocupă cu, sau avea în centrul atenţiei sale Orientul: descrierea, cercetarea, studierea, elaborarea de materiale informative şi intocmirea politicii oficiale statale referitoare la, favorizarea cuceririi, colonizării şi stăpânirii acestui întins spaţiu geografico-istoric.

Tn concluzie, "orientalismul" a fost o modalitate şi un instrument de stăpânire, dominare, reorganizare, menţinere şi consolidare a autorităţii "Occidentului" asupra "Orientului" Profundele evolu i şi mutaţii pierde campanie în greutate, militare, economice, coloniale etc. Sesizând corect aceste transforămări, Edward W.

Said a precizat că, "in comparaţie cu sintagma studii orientale, este adevărat că termenul este astăzi mai puţin preferat de către specialişti, dintr-o dublă cauză: este atât de vag şi general; denotă atitudinea executivă samavolnică şi tiranică a colonialismului european din secolul al XIX-lea şi de la inceputul celui următor" Ibidem, pp.

Ibidem, p Ibidem. Autorul a precizat că în secolele XIX - începutul lui XX, orientalistica franceză s-a dezvoltat şi s-a constituit într-un ansamblu unitar de discipline istorice şi de concepţii geografico-politice, individualizându-se trei direcţii de evoluţie: 1.

Aceste "domenii orientalistice", cu un anumit grad de autonomie proprie, erau totuşi interdependente între ele Barthold23 şi M. Voloşin24 au insistat asupra aceloraşi trei accepţiuni date termenului "orientalism", explicitând însă conotaţia "colonialistă" a "orientalismului" expansionist imperial rus în Asia de S. O imagine de ansamblu asupra relaţiilor complexe, pe plan politic, militar, cultural-ideologic, istorico-filosofic, religios, al cunoaşterii "celuilalt" etc.

Savantul japonez Hajime Nakamura a comparat ideile religioase şi filosofice apărute de-a lungul istoriei în "Orient" cu cele răspândite în "Occident", identificănd influenţele reciproce şi posibilele similitudini Fiecare categorie zonală de idei religioase-filosofice reprezenta "cartea de vizită" sau matricea.

Minuţioasa şi critica analiză efectuată, influenţele şi similitudinile descoperite, urm rile acestora pe plan istoric, filosofic, religios, cultural etc.

Z o tum to,, 0«i«uidoli, CSIIitori germani prin Ardeal. Stirile despre Ardealul românese sfint foarte rare si de obiceiu Intovdrdsite de judecati rduvoitoare venite de la strdinii dusmani Cele cateva Insemnäri care ni s'au pastrat ineritd deci sd bic infdtisate aici inainle de a troce la continuarea In Principate a regimului fanariot, de la lnainte. Cu alat mai malt, eu cal din lumea satelor ardelene vine dinooace, prin resultatul indelungii munci devotate a un-ui Samuil Clain, mini 5incai, unui Petru Maior, curentul de Inoire nationald.

I-au determinat pe H. Nakamura s ă susţină existenţa unei comunităţi d e gândire ş i d e simţire a oamenilor de pretutindeni de-a lungul istoriei. Tn concluzie, pierderea în greutate frații assansi a afirmat că, indiferent de epoca istorică sau de spaţiul geografic de locuire în Est sau în Vestomenirea, umanitatea este, fundamental, pierderea în greutate frații assansi, astfel că, vechea dihotomie "Orient Occident" ar trebui abandonată în favoarea unei deschideri integratoare, a unei comuniuni universale.

Indirect, această încheiere este, pe de o parte, o altă "recunoaştere" a existenţei crizei de identitate a orientalisticii din aniiiar pe de altă parte, o posibilă soluţie a acesteia: orientalistica să devină o pagină a 22 Louis Bazin, Mustata Kemal Ataturk et la turcologie francaise, In idem, Les Turks des Mots, des Hommes, Akademiai Kiad6, Budapest,pp V.

NikHine, Ed. Payot, Paris, M. Die Brucke" Ver1ag, Wien,p. Pornind de la definiţia orientalisticii studiilor orientale, orientalismului amintită anterior, formulată şi conceptualizată la cumpăna secolelor XIX-XX, în istoria acestei discipline istorice se pot distinge.

Atrag însă atenţia asupra criteriilor, obiective şi subiective, de diferite categorii istorice, politice, militare, culturale, religioase etc. O primii etapă în istoria acestei discipline a fost orientalistica anticii greco elenistico-romanli. Am avut în vedere următoarele criterii: periodizarea clasică a istoriei universale; aşezarea geografica-strategică a Atenei şi, ulterior, a Romei veritabile centre de putere ale lumii europene în raport cu "Orientul" în vecinătatea "lumii orientale" Atena în apropierea Asiei Mici, via Marea Egee şi Strâmtorile Bosfor şi Dardanele; Roma şi apropierea Africii de Nord via Marea Mediterană, apoi stăpâna Orientului Apropiat ; relaţiile complexe, politica-militare, comerciale, culturale etc.

Astfel, începutul 1-a făcut însuşi legendarul şi genialul poet grec Homer sec. Valenţele şi finalităţile orientalistice ale acestor opere literara-istorica-geografice nu au fost însă receptate în epoca respectivă.

Tn prima etapă a istoriei sale secolele IX î. A doua etapă în istoria orientalisticii a fost segmentul temporal medieval secolele V-XV. Pe plan politic-militar această etapă s-a caracterizat prin derularea invaziilor populaţiilor venite din Asia Centrală, a arabilor şi mongolilor-tătarilor în Europa; în şens invers, desfăşurarea cruciadelor statelor feudale occidentale în Orientul Apropiat şi Africa nordică.

Rezultatele celei de-a patra cruciade

S-au concretizat primele iniţiative şi încercări de cercetare şi cunoaştere nemijlocită a Orientului feudal Guillaume de Rubruck, Giovanni da Pian del Pierde greutatea kj pe zi, Marca Polo, Afanasie Nikitin etc. Pe plan didactic-universitar, în universităţile apusene s-a introdus studiul limbilor orientale ebraica şi araba, iar în plan cultural-ştiinţific s-au difuzat elementele fundamentale, novatoare, ale culturilor şi civilizaţiilor ebraică şi arabă.

Tn perioada medievală medie a istoriei sale, orientalistica orientalismul europeană s-a manifestat sub formă politica-militară, filologica-universitară şi culţural-ştiinţifică, toate cele trei aspecte fiind interdependente intre ele 7 iar ultimul avînd la bază un accentuat, necesar şi justificat descriptivism geografic 2. Konrad, op. Barthold, op. Guldl, op. Braghlnski, op. Ea a reprezentat epoca de glorie, studiul de pierdere a grăsimilor bcaa profundă şi temeinică manifestare multidirecţională a orientalisticii studiilor orientale, orientalismului mondiale.

Tn această etapă s-au manifestat plenar toate cele trei accepţiuni de referinţă pe care le incumba termenul orientalism orientalistică, studii orientale : academică didactico-ştiiinţifică ; sistem filosoficoliterar de gfmdire şi reprezentare pe plan ontologic, gnoseologic-epistemologic, axiologic ; "instituţie corporativă- colonialistă" de stăpânire, dominare şi exploatare a "Orientului".

Aceste trei conotaţii s-au manifestat relativ simultan şi interdependent, ceea ce a sporit amploarea "sistemului triunghiular" al orientalisticii. Tn pierderea în greutate frații assansi modernă a evoluţiei sale, orientalistica a cunoscut trei perioade succesive, distincte, de dezvoltare.

Prima perioadă sec. XVI-mijlocul sec. Au fost editate descrierile şi relatările de călătorie ale unor călători europeni în Orient. Prin urmare, filologia, lingvistica sau lexicografia orientală, editarea de cronici, descrieri de călătorie şi manuscrise orientale au fost formele de manifestare ale orientalisticii în acest interval tempora 8. S-au organizat primele expediţii ştiinţifice, cu caracter arheologic, fi lologic, etnografic, geografic, topografic etc.

Pe baza acumulărilor ştiinţifice orientalistice cantitative şi calitative, au fost elaborate lucrări fundamentale referitoare la istoria, cultura şi civilizaţia popoarelor şi populaţiilor din Orient în epocile sunt arzătoarele de grăsime t6, medie şi la inceputul celei moderne Tn această perioadă s-a făcut trecerea de la orientalistica practică, bazată doar pe studierea limbilor, folclorului, şi configuraţiei geografice a ţărilor Orientului, la orientalistica ştiinţifică, fundamentală pe studierea organizată, riguroasă, plurivalentă, a majorităţii formelor şi modalităţilor de manifestare ale popoarelor şi populaţiilor din Orient Tn a treia perioadă a evoluţiei moderne a orientalisticii a doua jumătate a secolului al XIX-lea - mijlocul celui următor s-a extins obiectul de studiu al acestei discipline istorice şi, concomitent, s-au amplificat principalele sale tendinţe şi direcţii de dezvoltare.

Pe lângă acestea, deja iniţiate şi cunoscute din perioadele anterioare, pe lângă înfiinţarea altor instituţii şi societăţi orientale sub patronaj statal, a sporit numărul periodicelor de orientalistică, calitatea şi cantitatea contribuţiilor publicate în ele fiind în continuă creştere. Dincu o periodicitate de ani, s-au organizat congrese internaţionale ale orientaliştilor, modalitate optimă de comunicare şi de schimb de informaţii ştiinţifice- metodologice în domeniu.

A fost întocmită şi editată 28 Vezi şi I. Braghinskl, op. Ba hold, op. Bragh1nskl, op. GUidl, op. Ea a reprezentat suma cunoştinţelor ştiihţifice despre Orientul islamic în prima jumătate a secolului al XX; Iea. Tn această perioadă şi-au afirmat individualitatea proprie în cadrul orientalisticii.

Tn concluzie, în această epocă de aur a orientalist cii, orientaliştii au afirmat şi au impus individualitatea şi statutul propriu ale acestei discipline istorica-filologice, etno-folclorice etc. Din acest punct de vedere, secolul al XIX-lea a fost secolul orientalisticii. Tn epoca modernă a evoluţiei sale, orientalistica s-a manifestat, în ordinea cronologică şi a importanţei realizărilor, pe următoarele planuri: filologic lingvistic-lexicografic; etnografico-folcloricj literaro-filosofico-geografico-descriptiv; arlleologico-epigrafic; istoric-evenimenţiaf.

A patra etapă în istoria orientalisticii este cea contemporană, postbelică, începând cu anii Profundele mutaţii survenite în evoluţia politico-militaro "colonialistă" a lumii post Tn acest context s-a subliniat ideea că această căutare şi restabilire a identităţii orientalisticii poate şi trebuie să fie realizată.

O redimensionare a sferei geografico-istorice şi o redefinire a studiilor orientale, conform noilor realităţi concrete contemporane, ' constituie primii paşi în această direcţie. Primele cercetări, studii şi contribuţii referitoare la istoria orientalisticii studiilor orientale, orientalismului au fost întreprinse şi elaborate în secolul al XIX-lea.

Ele au fost continuate şi amplificate în veacul următor.

Astfel, Gustave Dugat a elaborat un dicţionar al celor mai importante figuri de orientalişti francezi şi europeni, din secolul al Xli-lea până prin anul Această importantă contribuţie a fost completată ulterior cu cele semnate de Raymond Schwab34 Jules Mohl35 si James Darmesteter Tn secolul al XX-lea V. Voloşin39, Jean Sauvaget4 0, D.

Sinor editorA. Holt4 3, sau Edward W. Said44 au elaborat noi studii şi sinteze referitoare la originile, direcţiile de evoluţie, scopurile, finalităţile, şcolile şi contribuţiile.

Konrad op. Guidi, op. Raymond Schwab, La Renaissance orientale { ], Ed.